Masca și conștiința
Note de vacanță
De la pandemie încoace am realizat că ne certăm ca proștii, fără să știm de fapt de la ce ne-am luat. În acea vreme, ne certam de la măști: să le purtăm, să nu le purtăm? În tot acel timp, puțini știau de ce trebuie purtate.
Nu o să enunț eu motivul; până la urmă, sunt șanse mari să greșesc. Dar am rămas cu o întrebare din acele vremuri dificile: dacă cei mai mulți dintre noi știam de ce trebuia să purtăm măști în pandemie, de ce nu mai poartă nimeni măști astăzi? Ori nu știam, ori nu ne mai pasă.
Problema este că avem tendința tot mai puternică de a interpreta orice în interesul nostru. Deși la o primă vedere acest lucru pare benign, nu este atunci când vorbim despre principii. Este un semn de slăbiciune morală că suntem tot mai puțin dispuși să acceptăm adevăruri care nu ne sună bine sau nu ne avantajează.
Libertatea de conștiință este un asemenea adevăr hibridizat din toate direcțiile. Mai toată lumea consideră că libertatea aceasta se referă la propria persoană, și atât. De ce să mergi mai departe pe firul logic dacă ești fericit cu interpretarea ta?
Mai degrabă, ai putea să te folosești de libertatea de conștiință pentru a o suprima pentru cei cu care nu ești de acord. Nu trebuie decât să construiești un scenariu în care valorile altora contrazic valorile tale: de aici încolo, tu poți să fii eroul propriei povești, fără să te complici cu perspectivele multiple ale libertății.
Însă lucrurile sunt simple: libertatea de conștiință nu există decât atunci când se bucură toți de ea. Faptul că încerci să îi faci dispăruți (în diverse moduri) pe cei care nu sunt de acord cu tine nu este o metodă acceptabilă. Din acest punct de vedere, nu este un prea dificil să remarci că așa-numita civilizație occidentală mai are multe de îmbunătățit.
Ce mai rămâne de zis? Un singur lucru: cei care nici măcar nu voiau să audă de purtatul măștii în pandemie sunt deseori aceia care se cred cei mai în măsură să emită critici intelectuale. Conștiința lor este atât de sensibilă, încât nu acceptă nici un fel de sugestii.
Însă, adevărul este că nu există conștiință înnăscută: suntem cu toții oameni pentru că suntem capabili de conștiință. Însă de fiecare dată când lovești în libertatea altuia, îți omori singur propria conștiință. Aș vrea să vin cu vreun citat meșteșugit sau o notă de subsol, care să sprijine aceste fraze.
Dar nu le am la îndemână. Știu că nu sunt idei originale și că nu îmi aparțin de nici un fel. Însă, simt că de cele mai multe ori, deși știm cu toții aceste lucruri, când e vorba să le și trăim, uităm subit de ele.